Ne-am jucat mult în vacanța asta, așa cum cred că ar trebui să o facem mereu, nu doar în vacanțe.
Cred că pur și simplu ne-am uitat din altă perspectivă la balanța lucrurilor mărunte, cele care, da, corect, determină până la urmă firul roșu al fiecărei vieți, dar am avut poate o detașare legată de una din paradigmele care mie îmi plac mult: „We can screw it up, but it does not mean we have to” pentru că până la urmă, cât de mult poți să greșești?
Cât de mare dramoleta? Atâta timp cât stai în intenții bune, în valori frumoase, în eleganță socială și în determinarea de a aduce plus valoare…. zău așa, până la urmă, cât poți să greșești atât de mult?
Hai să creăm bine în jurul nostru, cât putem de mult, hai să ne uităm în ochii oamenilor și să avem acolo adevăr, intenții și fapte cu sens și plusvaloare, să fie binele atât de mult și de mare, încât să lăsăm loc și greșelilor, știind că ele vor fi. Numai cine nu face nu greșește, diferența e dată de fondul greșelii, nu de forma ei.Știți vorba mea, dar o mai scriu din nou, că nu rănește pe nimeni: a trăi frumos e o alegere, pe care ne-o datorăm ✨
